Suntem robii societati de astazi ...."Arbeit macht frei" adica" Munca te elibereaza (inrobeste)"

"Arbeit macht frei" este un proverb german. El își are originea în Fenomenologia spiritului a lui Hegel și se referă la faptul că sclavul se eliberează prin muncă, devenind stăpânul naturii și liber de ea.
Idee interesanta "sclavul" se elibereaza prin munca.In vremurile vechi sclavii erau oameni care erau priviti ca niste obiecte, nici macar nu erau considerati ca oameni, neavand niciun drept, neavand voie sa ia nici o hotarare asupra vietii lor. Ei erau obligati sa faca tot ceea ce le cerea stapanul lor, acesta avand dreptul sa-i omoare, sa-i bata, sa-i nenoroceasca adica orice lucru rau. Sclavii reprezentau forta de lucru, iar singura remuneratie pe care o primeau sclavii erau un adapost si probabil o portie de mancare.
Iata a venit epoca contemporana...si iata-ne. Muncim pentru bani pana nu mai putem, facem si muncim in domenii care nu ni se potrivesc pentru a obtine bani. Ne inrobim in datorii si rate la banci, ca sa ne cumparam un amarat de apartament, o masina sau alte lucruri care ne sunt inaccesibile fara a lua un imprumut de la o banca datorita preturilor extraordinari de mari pe care le au.
Cunosc multi oameni care si-au luat credite pe cate 30 - 40 de ani pentru un apartament, si trag scurta luna de luna, si zi de zi imbatranesc din cauza grijilor. 40 de ani rata...e cat o viata de om ...Facand un calcul ai 26 de ani iei o rata pe 40 de ani cand termini rata ai 66 de ani :)) intrebarea e daca mai traiesti pana atunci :D. Eu personal am o rata pe 10 ani la o masina si aceasta rata imi mananca 50% din salar, din cealalta jumatate trebuie sa ma descurc o luna intreaga : naveta, mancare, cheltuieli fixe...si cheltuieli neprevazute. Cu cat raman din salar ? cu un mare 0. Oare nu suntem si noi robi ? Banca ne inrobeste, datorii si cheltuieli. Cand iesim din liceu si facem primul pas spre o cariera ne gandim la o profesie, meditam, facem alegeri, ne imaginam cat de bine o sa ne fie, muncim si avem banii nostri. Suna foarte simplu nu-i asa? Toate-s frumoase, dar aparentele inseala. La un moment dat ajungi sa muncesti doar ca sa faci bani intr-un domeniu pe care poate nu il suporti.
Te lovesti de realitatea crunta ca facultatea pe care ai facut-o e de prisos, deoarece toate locurile de munca bune sunt ocupate de niste pilosi si bazati, sau poate pur si simplu iti dai seama ca domeniul in care lucrezi nu este ceea ce ti ai imaginat dar te gandesti ca e prea tarziu sa schimbi deoarece ai investit prea mult timp in ea.E pacat dar se intampla.
Muncim pentru rate la banci, ne nenorocim prin griji, si timpul trece si privind inapoi nu gasim alinare, doar goana dupa bani. Munca ne ocupa cam 70% din timpul liber poate si mai bine pentru ca munca nu se termina la terminarea programului de lucru continua si acasa in mintea noastra.La un moment dat ajungi sa fii incatusat de niste locuri de munca doar pentru nevoia de bani. O viata intreaga tragem. Incerc sa gasesc o logica ...dar singura logica asta e...muncim pentru bani, visele cu munca facuta din placere si alte cele mi se par absurde.
Unii au de toate, altii nu au nimic, unii se nasc in familii de bogati si primesc totul pe tava, altii care sunt saraci se zbat sa ajunga sus, iar altii care sunt saraci se zbat de pe o zi pe alta impartindu-si veniturile pana la ultimul banut.
Singurul sfat pe care il dau tuturor este sa nu se faca robi ai bancilor , ai datoriilor. Pentru ce sa iei rate pe 30 de ani, poate mori maine,poate se intampla ceva neprevazut si patesti ceva. Atata timp cat nu ai de pierdut nimic, nu esti legat de nimic, poti sa alegi orice. Puneti intrebarea "pentru ce muncesti"? Pentru rate...pentru a avea un apartament,pentru o masina, din obligatie? Alegeti-va corect drumul in viata, nu munciti doar de dragul de munci, faceti ceva ce va place nu faceti lucruri din obligatie. Alegeti pana cand mai aveti timp sa alegeti ca va veni o zi in care poate nu veti mai putea...viata e scurta de ce sa nu ne bucuram de ea?
Cel mai tare urasc intrebarea...dar daca renunti la locul asta de munca ce vei munci? doar pesimistii gandesc asa.Nu gandi asa. Poate nu vei gasi din prima loc de munca dar stii macar ca ai incercat si daca staruiesti...gasesti, problema e cu cheltuielile, ca toate's frumoase pana stai cu mami si cu tati, dar cand te intretii singur si te uiti in frigider si vezi ca sufla vantul...faci si ce nu vrei. Nu invinuiesc pe nimeni...suntem mult prea saraci si traim intr-o tara mult prea saraca cu economie praf si asta e. Vezi salari de 480 de lei ...ce sunt banii aia?ce poti sa iei ? nici de mancare pentru o luna nu ti ajung banii respectivi. Sincer nu vad o solutie. Se pare ca ramanem robi.poate castigam la lotto :)) da...vise.

Frica de ce va veni

Ideea fricii e interesanta, dar modul prin care o percepem si o simtim difera de la om la om. Frica mi se pare cel mai urat lucru de pe lumea asta, mai ales ca frica in sine nu se reflecta la ceva ce exista in multe cazuri ci la actiuni sau evenimente ce vor urma.
Urasc frica pentru chestia asta , pentru ca ne omoara, pe mine cel putin ma paralizeaza. Si frica cauzeaza stresul.Parca ar fi sinonime. Ne e e frica de ce va urma la servici, in viitor, cu ratele, de indatoririle de servici intr-un cuvant de ceea ce va urma probabil, de ce ni se poate intampla. Aceste lucruri sau evenimente chiar daca nu exista in prezent ci sunt posibile evenimente viitoare noi le transpunem ca si cum ar fi prezente acuma. Cred ca frica e inamicul nr.1 al omenirii, al oamenilor, pentru ca ii blocheaza, ii paralizeaza.Multi trec de frica asta si am respectul fata de ei, dar cred ca nu exista om caruia sa nu ii fi fost frica, inclusiv Domnului nostru Iisus cred ca i-a fost frica inainte de rastignire.
Mie adesea imi este frica de esec, de frica de a nu face fata la unele situatii, mie frica totodata ca voi ramane fara bani in cazul unor situatii neprevazute, frica de probleme de ce va urma. Urasc starea asta.Cred ca starea asta ne facem sa traim in viitor in loc sa traim in prezent. Cel mai mult imi place citatul din biblie in care se spune "nu va ingrijorati de ziua de maine, ajung zilei grijile ei" La urma urmei nu suferim fizic ci psihic, si poate adesea avem tendinta de maximiza viitoarele consecinte negative. Va dau sfatul ce mi-l dau si mie...traiti in prezent nu in viitor. viata e oricum trecatoare, azi esti, maine nu mai esti...deci ce conteaza aceste lucruri mici in raport cu viata noastra.de ce sa ne irosim timpul pretios cu griji?Cand o sa fim pe patul mortii, in ultima clipa de luciditate pe care o sa o avem toate aceste lucruri o sa ni se para mult prea absurde. Usor de zis .... greu de facut. Faceti ceea ce e corect la timp ca nu cumva sa fie prea tarziu...si banuiesc ca nu vreti sa traiti cu regrete...va doresc succes